În dimineața zilei de 18 iunie PS Cristian Crișan a celebrat Sfânta Liturghie împreună cu Citește mai mult... →
Cincizecimea (Rusaliile)
Cincizecimea (Rusaliile)[i] (traducere după Olivier RAQUEZ, în Roma Orientali – Approci al patrimonio delle Chiese Orientali, ed. Lipa, Roma 2000) Rusaliile reprezintă sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt asupra apostolilor. Ea încheie celebrările liturgice specifice ciclului pascal. Care poate fi însemnătatea acestui eveniment și a acestei sărbători? Care poate fi rolul prezenței Spiritului Sfânt printre noi astăzi? Orientalii insistă foarte mult asupra acțiunii Spiritului Sfânt în Biserică. Dar este foarte greu să precizăm și să circumscriem această acțiune, deoarece ea invadează întreaga istorie a mântuirii. Ne vom opri asupra unor teme care se regăsesc în mod deosebit și insistent în textele liturgice specifice sărbătorii Rusaliilor: legătura dintre coborârea Spiritului Sfânt și lucrarea mântuitoare realizată de Cristos; rolul Spiritului Sfânt în drumul nostru inițiatic spre o participare la viața divină; în cele din urmă diferitele manifestări imediate și importante ce caracterizează coborârea Spiritului Sfânt în ziua de Rusalii. Roadele acțiunii lui Cristos Coborârea Spiritului Sfânt asupra apostolilor este rodul lucrării mântuitoare realizate de Cristos. După cum ne relatează Faptele Apostolilor, coborârea Spiritului Sfânt are loc în ziua Cincizecimii, respectiv la cincizeci de zile după Învierea lui Cristos. Acest fapt istoric care se regăsește și în titulatura sărbătorii liturgice nu trebuie să devină un mister de sine stătător, ci trebuie interpretat ca fiind parte dintr-un context global al istoriei mântuirii. A treia catismă a utreniei sărbătorii ne prezintă o cale de aprofundare a însemnătății legăturii dintre coborârea Spiritului Sfânt și diferitele etape ale lucrării mântuitoare a lui Cristos: „După învierea Ta cea din mormânt, Cristoase, și după dumnezeiasca ridicare la înălțimile cerești, ai trimis văzătorilor de Dumnezeu mărirea Ta, Îndurate”....
A treia conferință “Voi sunteți mărturisitori” la Colegiul Pontifical Pio Romeno
Triada conferințelor “Voi sunteți mărturisitori”susținute la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma a luat sfârșit cu o ultimă prelegere a părintelui Mihály Szentmártoni. Dorim să mulțumim pe această cale părintelui profesor din cadrul Universității Pontificale Gregoriana pentru atașamentul și dăruirea față de comunitatea noastră. Vă prezentăm în continuare traducerea textului celei de-a treia conferințe a părintelui Mihály Szentmártoni: Mărturisitori ai generozității lui Dumnezeu Preotul este un ambasador al lui Dumnezeu și mărturisitor al bunătății Sale. Cu această ocazie, la sfârșitul acestui anului academic, intenționez să aprofundăm un aspect al mărturiei noastre, și anume acela că preotul este mărturisitor al generozității lui Dumnezeu. În meditațiile noastre îl vom avea ca îndrumător pe Ioan Botezătorul, iar, mai apoi, pe Fecioara Maria, mama lui Isus. Ioan Botezătorul – Profet Apariția lui Ioan Botezătorul fusese ca o explozie neașteptată a glasului Dumnezeului lui Israel, în perioada în care nu existau profeți sau cel puțin nu autentici. Ioan Botezătorul a fost recunoscut ca autentic prin patru elemente. 1. Ioan condamna fiecare rău și săvârșea acest lucru fără teamă: certa saducheii, fariseii, pe Irod, soldații, pe toți. Ioan denunța răul pretutindeni. Era ca o lampă ce luminează fiecare obstacol de pe drum, ca vântul ce mătura totul. 2. Ioan îi îndemna pe toți la dreptate. Mesajul său nu era unul negativ; el arăta imediat atitudinea corectă. Era ca o voce care cheamă și arată binele. 3. Ioan a venit de la Dumnezeu. El a petrecut mulți ani în singurătate, în preajma lui Dumnezeu. A apărut pe scena acestei lumi total pregătit. Nu a venit cu teorii, ci cu mesajul lui Dumnezeu. Înainte de a le vorbi oamenilor, s-a lăsat instruit de...
Înălțarea Domnului
Înălțarea Domnului[i] În ritul bizantin, perioada liturgică cuprinsă între Duminica Învierii și Duminica Cincizecimii, inclusiv săptămâna ce urmează acesteia, se numește Penticostar. Acest nume este un ecou al străvechiului obicei al Bisericii încă nedespărțite, prin care se celebra jertfa lui Cristos în timpul slujbelor celebrate „de Paști”. Ele începeau din Vinerea și Sâmbăta Săptămânii Mari, și continuau cu serbarea Învierii și alte cincizeci de zile, respectiv o sărbătoarea Cincizecimii. În primele secole această sărbătoare era una continuă fără a fi separată în comemorări de evenimente succesive; ea amintea unitar celebrarea Misterului Învierii – toate roadele minunate ale învingerii morții, ale înălțării la cer și ale coborârii Spiritului Sfânt. În cadrul Penticostarului Începând cu jumătatea secolului al IV-lea, sensibilitatea liturgică tinde să sublinieze valoarea specifică a fiecărui eveniment al istoriei mântuirii în parte. În acest context, în timpul acestor cincizeci de zile, evenimentele relatate de Noul Testament vor fi celebrate în ordinea lor cronologică. Avem astfel Duminica Învierii, cea a Tomii după opt zile, Înălțarea după patruzeci de zile, Rusaliile după cincizeci de zile. Celebrarea specială a Înălțării la patruzeci de zile se întâlnește deja în mod frecvent începând cu sfârșitul secolului al IV lea, în mod special în predicile antiohene ale Sfântului Ioan Gură de Aur[ii]. În ritul bizantin această celebrare începe în cea de a patruzecea zi după Paști și se prelungește timp de nouă zile până la înainteserbarea Rusaliilor – chiar dacă duminica intermediară este dedicată Părinților primelor Concilii ecumenice, pentru că era obiceiul ca la această dată să fie convocate conciliile provinciale[iii]. Amintirea vechiului obicei de a celebra Învierea timp de cincizeci...A 49 – a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale
Comunicarea, oricum ar fi exprimată (în scris, oral, prin gesturi, etc) este înscrisă în natura umană. Indiferent de vârstă, cu toții simțim necesitatea de a comunica, interacționând astfel cu persoanele din jurul nostru. Cuvântul comunicare provine din latinescul communis. A comunica înseamnă „a împărtăși”, cu alții informații, idei, emotii. A comunica presupune un schimb interactiv observabil între doi sau mai mulți participanți,cu un anumit nivel de conștientizare și intenționalitate reciprocă, capabil de a împărtăși o anumită experiență, cunoștință, bazate pe sisteme simbolice și convenționale ale semnificației și raportarea în conformitate cu cultura de referință. Elementele comunicării sunt canalul (care poate fi oral, scris, gestual, sunet. etc), mijlocul (care poate fi tipărit, TV, telefon, etc.), zgomot (interferențe în transmiterea de mesaje), codul (set de semne și simboluri care, atunci când e organizat devine limbaj comun), contextul (mediul în care are loc schimbul de informații), feedback-ul (reacția receptorului la mesajul emitentului). Factorii care influențează comportamentul de comunicare sunt contextul social și mediul, tipul de raport (trei direcții: egalitate / putere, familiaritate / stranietate, de încredere / de neîncredere), rolurile de comunicare (identitatea lor în momentul schimbuluic de informații) și canalul comunicativ (vizual, telefon, etc). Un punct important în determinarea importanței comunicațiilor în ambientul ecleziastic este numărul 37 din cadrul enciclicii Redemptoris Missio (1990), în care se evidențiază faptul că, în timpurile moderne, comunicarea unește umanitatea, fiind necesară și utilă în proclamarea Evangheliei. Biserica acordă un loc important acestei necesități, comunicațiile devenind o caracteristică atât socială cât și instituțională a Miresei Domnului Cristos. Ziua Mondială a Comunicațiilor, singura sărbătoare la nivel mondial propusă de Conciliul Vatican II (Inter Mirifica, 1963), este sărbătorită...
Vizita Președintelui României Klaus Iohannis la Colegiul Pontifical Pio Romeno
După întâlnirea de la Vatican cu Papa Francisc, președintele României, Domnul Klaus Iohannis, a vizitat în seara zilei de 15 mai 2015 Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma. La sosire, a fost întâmpinat de către Preasfinția Sa Claudiu Pop, Episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore și de către Pr. Dr. Gabriel Buboi, rectorul Colegiului, după care în Biserică a urmat oficiul Acatistului Maicii Domnului. În cuvântul de Bun Venit Părintele Rector a salutat pe distinșii oaspeți arătând importanța Instituției și rolul deosebit al studenților teologi români în contextul relațiilor dintre Biserica Greco-Catolică, România, și Sfântul Scaun. Preasfinția Sa Claudiu Pop, delegatul Preafericitului Părinte Arhiepiscop Major Lucian Cardinal Mureșan, prin discursul Preafericirii Sale i-a urat bun venit Domnului Președinte al României în casa Colegiului Pio Romeno, fondată de către Papa Pius al XI-lea în anul 1937, în care s-au pregătit sub egida Romei mai multe generații de oameni de caracter. Oameni care, punându-se în slujba lui Dumnezeu, au sprijinit acele valori care nu apun din conștiințele oamenilor oricât ar fi viața de grea. De asemenea, a subliniat și rolul pe care îl are Biserica Greco-Catolică din România, prin harul lui Dumnezeu și ocrotirea Maicii Sfinte, în calea pe care România se află astăzi, o cale de vindecare după perioada persecuției comuniste și de revenire la normalitate. La final, în numele întregii Biserici Greco-Catolice din România, Preafericitului Părinte Arhiepiscop Major Lucian Cardinal Mureșan i-a trasmis Președintelui României, susținere, înaltă prețuire și stimă. Președintele Klaus Iohannis a adresat un mesaj prin care și-a manifestat bucuria de a fi prezent la Colegiul Pontifical Pio Romeno, la 25 de ani de la restabilirea relațiilor diplomatice dintre...
Penticostarul – Cele 50 de zile
Penticostarul – Cele 50 de zile (traducere după Olivier RAQUEZ, «I cinquanta giorni», în Roma Orientali – Approci al patrimonio delle Chiese Orientali, ed. Lipa, Roma 2000, pp. 186-196) Cele cincizeci de zile cuprinse între Sărbătoarea Învierii Domnului și Coborârea Sfântului Spirit în ritul latin sunt numite timp pascal. În ritul bizantin ele și-au păstrat numele străvechi de Cincizecime sau Penticostar. Scopul prezentului articolul este o descriere a structurii sale actuale, prezentarea sensului elementelor care îl compun și a principalelor teme întâlnite. Sfânta Cincizecime ca sărbătoare unică În vechime, cele cincizeci de zile constituiau o singură sărbătoare. Sfântul Atanasie aduce o mărturie clară în Scrisoarea de sărbătoare XI: „Postul paștelui se încheie în obscuritatea serii Sâmbetei Mari. După aceasta, răsare lumina duminicală și strălucirea Duminicii Sfânte în care a înviat Domnul nostru. De aceea este necesar să ne bucurăm și să exultăm de veselia care provine din faptele bune pentru alte șapte săptămâni care reprezintă Penticostarul, lăudând pe Tatăl și spunând: «aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne înveselim într-însa!»[i]. În timpul întregii perioade a Penticostarului se celebra o singură sărbătoare, aceea a zilei pe care Domnul a făcut-o și în care ne-a luminat, adică ne-a dăruit mântuirea. Nu se celebra în acest timp doar evenimentul istoric al Învierii, ci și toate urmările acesteia: Învierea ca o inaugurare a unei lumi noi. De aceea, în practica antică, cu această ocazie se celebrau unitar și inseparabil alte evenimente precum Înălțarea Domnului sau Coborârea Sfântului Spirit, sau chiar mărețele apariții succesive ale lui Cristos și participarea noastră la lucrarea Sa. Se...
A doua conferință “Voi sunteți mărturisitori” la Colegiul Pontifical Pio Romeno
În data de 21 aprilie 2015, la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma a avut loc a doua conferință din seria “Voi sunteți mărturisitori”. Conferința a fost susținută de Pr. Mihály Szentmártoni, profesor în cadrul Universității Pontificale Gregoriana. În continuare vă prezentăm traducerea textului prezentat în cadrul conferinței de către Pr. Mihály Szentmártoni: Mărturisirea întâlnirii cu Isus Continuăm meditațiile noastre despre figura preotului ca mărturisitor al lui Isus. În conferința precedentă i-am analizat pe unii mărturisitori ai evenimentelor de la Crăciun. Astăzi ne îndreptăm privirea spre alți mărturisitori. În primul rând îi vom analiza pe cei doi ucenici din Emaus, iar în al doilea caz pe femeia samariteană. Elementul comun al celor două episoade este mărturisirea unei întâlniri de neuitat cu Isus. Înainte de a examina modul lor de mărturisire, ne întrebăm: ce este un mărturisitor? Un răspuns se găsește în cuvintele Papei Francisc din timpul rugăciunii Regina Coeli de duminică, 19 aprilie 2015: Papa a avut în vedere experiența apostolilor care, văzându-l pe Cristos Înviat, «nu puteau» să nu mărturisească «experiența lor extraordinară». Chiar și astăzi, a observat Sfântul Părinte, toți creștinii sunt chemați să fie mărturisitori: să vadă, să-și amintească și să mărturisească: «Cel care mărturisește este unul care a văzut o realitate cu o privire obiectivă și detașată; a văzut și s-a lăsat antrenat în eveniment. Din acest considerent cineva mărturisește, nu numai pentru că știe să reconstruiască precis faptele trecute, ci și pentru că acele fapte i-au transmis ceva, iar el a surprins sensul lor profund. Așadar, mărturisitorul relatează, însă nu într-un mod rece și detașat, ci ca unul care s-a lăsat antrenat, și din acel moment viața...
Iuliu Hossu în Arhivele Securității
La 130 de ani de la naștere, la 105 ani de la hirotonirea întru preoție, la 70 de ani de alegerea ca membru de onoare al Academiei Române, la 45 de ani de la trecerea la viața veșnică, figura primului cardinal român Iuliu Hossu, a fost evocată în seara zilei de 23 aprilie, la Colegiul Pontifical Pio Romeno. La invitația P. Rector Dr. Gabriel Buboi, Dl. Sergiu Șoica, doctor în istorie și cercetător al Arhivelor CNSAS, a susținut conferința Iuliu Hossu în Arhivele Securității. A fost prezentată mărturia extraordinară de credință a Preasfințitului Episcop de Cluj-Gherla, de la Unirea din 1918 până la decesul său în 1970, remarcându-se perioada de grea încercare din timpul regimului comunist. Prezentarea s-a bazat pe o serie de fotografii-document și imagini după notele informative ale urmăririi din viața cunoscutului ierarh (Marea Unire, Perioada interbelică, Închisoarea din Sighet și Domiciliul Obligatoriu de la Căldărușani). După Cuvântul de Bun venit al P. Rector, Excelența Sa Dl. Bogdan Tătaru Cazaban – Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun – a rostit un cuvânt de salut menționând personalitatea-simbol și rolul deosebitde important avut de Cardinalul Iuliu Hossu în istoria națională și a Bisericii Greco-Catolice. Prezent la eveniment, PS Vasile Bizău Episcop Eparhial de Maramureș a făcut o asemănare între Evanghelia zilei și personalitatea amintită astăzi. Din conținutul conferinței este oportun să menționăm dimensiunea planului colosal de urmărire pus la cale cu precizie de către Securitate, împreună cu implicarea unui mare număr de persoane pentru a asigura supravegherea constantă a vieții episcopului, a discuțiilor și a vizitelor primite. Au mai participat împreună cu alumnii Colegiului Pio Romeno, Dl. Prof. Mihai...
Doctorat în Teologie Patristică la Institutul Pontifical Oriental
Marți, 21 aprilie 2015, la Institutul Pontifical Oriental din Roma, a avut loc susținerea tezei de doctorat a Părintelui Diacon Marușciac Florin-Nicolae, absolvent al Facultății de Științe Ecleziastice Orientale din cadrul Institutului Pontifical Oriental și ex-alumn al Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma. Teza intitulată „Epicleză și exegeză patristică. Origine tipologică și raportul cu pneumatologia (sec. II-III)”, a fost prezentată în Aula Magna a Institutului Oriental, în prezența a numeroși invitați și într-o atmosferă de studiu și cercetare. Moderatorul tezei a fost Părintele Arhimandrit Manuel Nin, OSB, Rectorul Colegiului Grec. Evenimentul a fost onorat de prezența Preasfinției Sale Vasile Bizău, Episcop al Eparhiei de Maramureș, de prezența studenților și a Părintelui Gabriel Buboi, Rector al Colegiului Pio Romeno, și a altor distinși profesori examinatori: Pr. Massimo Pampaloni SJ și Pr. Edward Farrugia SJ, prezidați de către Pr. James McCann SJ. Liviu...