Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!
Împărate ceresc, Mângâietorule. Spirite al adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Doamne, îndură-Te de noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Psalmul 103
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat;
Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu
ape cele mai de deasupra ale lui;
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli
peste aripile vânturilor;
Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe servitorii Tăi ca flăcările focului;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tă
se vor înfricoşa.
Se înalţă munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul
munţilor vor trece ape;
Se vor adăpa toate fiarele câmpului, asinii sălbatici
setea îşi vor potoli.
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.
Cel ce răsari iarbă animalelor şi verdeaţă spre folosul oamenilor;
Ca să scoată pâine din pământ şi vin ce veseleşte
inima omului;
Ca să veselească faţa cu untdelemn cu pâine inima omului să o întărească.
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
Făcut-ai luna spre arătarea timpului, soarele şi-a cunoscut apusul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
Puii leilor răcnesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor aşeza.
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc vieţuitoare, nenumărate, vietăţi mici şi mari.
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
Toate de la Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la vreme potrivită.
Dându-le Tu lor, vor culege, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
Fie gloria Domnului în veac! Se va bucura Domnul de lucrările Sale.
Cel ce priveşte spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăşi: Soarele şi-a cunoscut apusul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Rugăciunea
Cel ce cu cântări fără tăcere, şi cu preamărire neîncetată eşti lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; şi ne dă parte şi moştenire cu toţi cei ce se tem de tine întru adevăr, şi păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. Că Ţie Ţi se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Psalm din catisma de la rând
Psalmul 88
Învăţătură a lui Etan Ezrahitul.
30-51
Dacă vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla, dacă vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi, cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor, iar mila Mea nu o voi depărta de
la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu, nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne şi scaunul lui, ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină. L-au jefuit pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi. Înălţat-ai dreapta duşmanilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război. Nimicit-ai curăţia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât. Micşorat-ai zilele vieţii lui, l-ai umplut de ruşine. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta? Adu-Ţi aminte de mine; oare în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor?Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi scape sufletul său din mâna iadului? Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău? Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul meu, de la multe neamuri. Adu-Ţi aminte. Doamne, de ocara cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Psalmul 140
Vv 1-2.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!
Psalmul 141
Vv. 2-4
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Psalmul 129
Vv. 6-8
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spere Israel în Domnul.
Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El, şi El va mântui pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 116
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Stihiră, glasul I.
O preamărită minune! Izvorul vieţii în mormânt se pune, şi scară către Cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioşii, pe Gabriel având începător cetelor: Cea plină de har bucură-te, cu tine este Domnul cel ce dă lumii prin tine mare milă.
Mărire… . Şi acum… se cântă pe opt glasuri:
Glasul I.
Cu voia cea dumnezeieşte stăpânitoare, de pretutindeni au fost ridicaţi pe nori şi aduşi pe sus,purtătorii de Dumnezeu apostoli.
Glasul al V-lea.
Ajungând la preacuratul şi de viaţă purtătorul tău trup, cu dragoste l-au sărutat.
Glasul al II-lea.
Iar puterile cereşti, cele mai înalte, cu al său Stăpân au venit.
Glasul al VI-lea.
De Dumnezeu primitorul şi preacuratul trup petrecându-l, de spaimă fiind cuprinse, frumos mergeau înainte, şi în chip nevăzut strigau, mai-marilor cetelor celor mai de sus: Iată Împărăteasa tuturor, dumnezeieasca Fiică a venit.
Glasul al III-lea.
Ridicaţi porţile, şi pe aceasta în chip frumos o primiţi, pe Mama Luminii celei totdeauna existente.
Glasul al VII-lea.
Că prin ea, spre care a căuta nu putem, s-a făcut mântuire la tot neamul omenesc.
Glasul al IV-lea.
Şi acesteia a-i da onoare demnă este cu neputinţă, că mărirea ei întrece toată mintea.
Glasul al VIII-lea.
Pentru aceasta Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, totdeauna cu purtătorul de viaţă Împărat, şi Cel născut al tău vieţuind, roagă-te neîncetat, să păzească şi să mântuească de toată asuprirea cea împotrivă pe poporul tău cel nou; că pe tine folositoare te-am câştigat.
Glasul I.
Şi întotdeauna luminat te fericim.
Imn în onoarea Sfintei Treimi
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Isuse Hristoase. Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Spirit, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea să fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte.
Prochimenul
versul al V-lea
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.
Stih: Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.
Citire din cartea Genezei.
(28, 10-17)
Iar Iacob ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se urcau şi se coborau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus”. Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacob a zis: „Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!” Şi, înspăimântându-se Iacob, a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!”
Citire din cartea profetului Ezechiel.
(43, 26; 44, 4)
Şapte zile să facă ispăşire pentru altar, să-l cureţe şi să-l sfinţească. Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe altar, arderile de tot ale voastre şi sacrificiile de împăcare şi Eu Mă voi îndura de voi”, zice Domnul Dumnezeu. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă. Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. Cât priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi”. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit, şi iată mărirea Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am sperat întru Tine. Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrările mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie Ţi se cuvine laudă, Ţie Ţi se cuvine cântare, Ţie mărire Ţi se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Stihoavna
Psalmul 131,8
Stih : Ridică-Te Doamne întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
Stihiră,
glasul al IV-lea
Cântarea lui David să o cântăm astăzi popoare, lui Hristos Dumnezeu, că zice: I se vor aduce împăratului fecioare în urma ei. I se vor aduce întru veselie şi bucurie, că ceea ce este din seminţia lui David, prin care noi ne-am îndumnezeit, în mâinile Fiului său şi Stăpânului s-a pus, cu preamărire şi mai presus de cuvânt, pe care ca pe Mama lui Dumnezeu, lăudându-o strigăm şi zicem: Mântueşte-ne pe noi de tot pericolul, pe cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, şi scapă de nevoi sufletele noastre.
Mărire… Şi acum…: acelaşi glas.
Când te-ai dus Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la cel ce s-a născut din tine nespus, au fost de faţă Iacob fratele lui Dumnezeu, şi întâiul Ierarh, ; şi Petru căpetenia cea mai onorată, şi vârful cuvântătorilor de Dumnezeu, şi toată dum- nezeieasca adunare a apostolilor, cu adevărate învăţături, lăudând dumnezeieasca şi înfricoşătoarea taină a rânduelii lui Hristos Dumnezeu; şi îngropând trupul tău cel de viaţă începător şi de Dumnezeu primitor, s-au bucurat prealăudată. Şi de sus preasfintele şi mai marele puteri îngereşti de minune înspăimântându-se, privind unii la alţii ziceau: ridicaţi porţile voastre, şi primiţi pe ceea ce a născut pe Făcătorul Cerului şi al pământului, şi cu doxologii să lăudăm, onoratul şi sfântul trup cel ce L-a încăput pe Cel nevăzut de noi şi Domnul. Pentru aceasta şi noi amintirea ta celebrând strigăm către tine Prealăudată: Înalţă fruntea creştinilor, şi scapă sufletele noastre.
Apoi rugăciunea lui Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30):
Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului Tău Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, îndură-Te de noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te de noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te de noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vină împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Tropar,
glasul I
Întru naştere fecioria ai păzit-o, întru Adormire lumea nu ai părăsit-o, Născătoare de Dumnezeu; te-ai mutat la Viaţă, fiind Mama Vieţii, şi cu rugăciunile tale, mântuieşti din moarte sufletele noastre.
Apoi imediat:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!
Binecuvântat eşti, Stăpâne atotţinătorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai stralucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporul Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta.
Ocoleşte-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Înarmează-ne cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre, desăvârşită, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, care Ţi-au plăcut din veac. Amin.