Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!
Împărate ceresc, Mângâietorule. Spirite al adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Doamne, îndură-Te de noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Psalmul 103
Al lui David
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. Întru strălucire şi în mare frumuseţe Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii urcarea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe servii Tale flacără de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se înalţă munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din fructul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă animalelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor; Ca să scoată pâine din pământ şi vinul care bucură inima omului; Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre arătarea timpurilor, soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; Puii leilor răcnesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! S-a umplut pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc vieţuitoare nenumărate, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate de la Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la vreme potrivită. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie gloria Domnului în veac! Se va veseli Domnul de lucrurile Sale. Cel ce priveşte spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăşi: Soarele şi-a cunoscut apusul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Rugăciunea
Doamne, cu mânia Ta să nu ne mustri, nici cu urgia Ta să nu ne cerţi. Ci fă cu noi după bunăvoinţa Ta, Vindecătorule şi doctore al sufletelor noastre. Călăuzeşte-ne la limanul voinţei Tale: luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşterea adevărului Tău; şi ne dăruieşte cealaltă vreme a zilei de acum şi tot timpul vieţii noastre cu pace, şi fără de păcat. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Că a Ta este stăpânirea şi a ta este împărăţia a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Psalm din catisma zilei
Psalmul 45
Ai fiilor lui Core.
Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, s-au cutremurat munţii de tăria lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. S-au tulburat neamurile, s-au plecat împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, s-a cutremurat pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, Mă voi înălţa pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Psalmul 140
Vv 1-2, 5-7.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este împotriva voinţei lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazdă de pământ ce se taie s-au rupt, s-au risipit oasele lor lângă iad.
Psalmul 129
Vv. 6-8
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spere Israel în Domnul.
Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El, şi El va mântui pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 116
Lăudaţi-L pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Stihira, glasul al 5-lea.
Doamne, umblând cu trupul dincolo de Iordan, ai spus mai înainte că nu este de moarte boala lui Lazăr, ci că s-a făcut pentru mărirea Ta, Dumnezeul nostru. Laudă faptei Tale celei mai mari şi atotputerniciei Tale, că ai surpat moartea pentru mulţimea milostivirii, Iubitorule de oameni.
Mărire…, glasul al 4-lea.
Pe Irodion, pe Agav şi pe Asincrit, pe Ruf şi pe dumnezeiescul Flegon să-i fericim ca pe nişte viţe prea roditoare ale viei, din care ne curge nouă dulceaţa mântuitoare, veselind inimile cele setoase, ale celor ce cu credinţă adevărată celebrează amintirea lor cea lăudată.
Şi acum…, a Născătoarei.
Ca o Maică a lui Dumnezeu nestricată şi curată, cu totul fără prihană, şi neasemănată întru toată sfinţenia, nu mă lepăda pe mine cel întinat şi necurat, şi iscoditor de toată ocara cea fărădelege, şi de lucrarea cea cumplită. Nu mă lăsa să pier de tot; ci mă scapă de patimi şi mă mântuieşte întorcându-mă.
Imn în onoarea Sfintei Treimi
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Isuse Hristoase. Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Spirit, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea să fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte.
Prochimenul, glasul al 4-lea:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui (Ps. 106, 2).
Stih: Să zică cei mântuiţi de Domnul şi scăpaţi din mânia vrăjmaşului (Ps. 106, 2).
Citire, din cartea Facerii (27,1-41):
Iar după ce a îmbătrânit Isaac şi au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isau, pe fiul său cel mai mare, şi i-a zis: “Fiul meu”. Zis-a acela: “Iată-mă!”. Şi Isaac a zis: “Iată, eu am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele. Ia-ţi dar uneltele tale, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi adu-mi ceva vânat; să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, ca să te binecuvântez sufletul meu până nu mor”. Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isau. S-a dus deci Isau la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său; iar a zis către Iacob, fiul cel mai mic: “Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isau, fratele tău, şi zicând: “Adu vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc şi să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri”. Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ţi poruncesc: Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri şi buni şi voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău; iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri”. Iacob însă a zis către Rebeca, mama sa: “Isau, fratele meu, e om păros, iar eu nu am păr. Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca un înşelător şi în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem?”. Zis-a mama sa: “Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povaţa mea şi du-te, de-mi adu iezii”. Atunci, ducându-se Iacob, a luat şi a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui. Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isau, fiul ei cel mare, care era la ea în casă, şi a îmbrăcat pe Iacob, fiule ei cel mai mic; iar cu pieile iezilor a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului lui. Şi a dat mâncarea şi pâinea ce gătise în mâinile lui Iacob, fiul său, şi acesta a intrat la tatăl său şi a zis: “Tată!”. Iar acela a răspuns: “Iată-mă! Cine eşti tu, copilul meu?”. Zis-a Iacob către tatăl său: “Eu sunt Isau, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit: scoală şi şezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău”. Zis-a Isaac către fiul său: “Cum l-ai găsit aşa curând, fiul meu?”. Şi acesta a zis: “Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”. Zis-a Isaac iarăşi către Iacob: “Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de eşti tu fiul meu Isau sau nu”. Şi s-a apropiat Iacob de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: “Glasul este glasul lui Iacob, iar mâinile sunt mâinile lui Isau”. Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isau; şi l-a binecuvântat. Şi a mai zis: “Tu oare eşti fiul meu Isau?”. Şi Iacob a răspuns: “Eu”. Zis-a Isaac: “Adă-mi şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca să binecuvânteze sufletul meu”. Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus şi vin şi a băut. După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: “Apropie-te, fiule, şi mă sărută!”. Atunci s-a apropiat Iacob şi l-a sărutat. Şi a simţit Isaac mirosul hainei lui şi l-a binecuvântat şi a zis: “Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat pe care l-a binecuvântat Domnul. Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din belşugul pământului, pâine multă şi vin. Să-ţi slujească popoarele, şi căpeteniile să se închine înaintea Ta; să fii stăpân peste fraţii tăi, şi feciorii mamei tale să ţi se închine ţie; cel ce te va blestema să fie blestemat, şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta”. Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacob, fiul său, şi cum a ieşit Iacob de la faţa tatălui său Isaac, a venit şi Isau cu vânatul lui. A făcut şi el bucate şi le-a adus tatălui său, şi a zis către tatăl său: “Scoală, tată, şi mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”. Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: “Eu sunt Isau, fiul tău cel întâi-născut”. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte şi a zis: “Dar cine-i acela, care a căutat şi mi-a adus vânat şi am mâncat de la el înainte de a veni tu, şi l-am binecuvântat şi binecuvântat va fi?”. Iar Isau, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi foarte dureros şi a zis către tatăl său: “Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”. Zis-a Isaac către el: “A venit fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvântarea ta”. Iar Isau a zis: “Din pricină oare că-L cheamă Iacob, de aceea m-a înşelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea”. Apoi a zis Isau către tatăl său: “Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată?”. Răspuns-a Isaac şi a zis lui Isav: “Iată, stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut robi; cu pâine şi cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?”. Şi a zis Isau către tatăl său: “Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”. Şi cum Isaac tăcea, Isau şi-a ridicat glasul şi a început a plânge. Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: “Iată, locuinţa ta va fi un pământ mănos şi cerul îţi va trimite roua sa; cu sabia ta vei trăi şi vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău”. De aceea ura Isau pe Iacob pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său.
Apoi:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am sperat întru Tine. Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrările mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie Ţi se cuvine laudă, Ţie Ţi se cuvine cântare, Ţie mărire Ţi se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Stihoavna
Psalmul 122
O cântare a treptelor.
3-4.
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne îndură-Te de noi, că mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.
Stihiră
glasul al 4-lea.
Scapă-ne, Mântuitorule, de lăcomia cea vătămătoare de suflet şi ne numără cu Lazăr cel sărac în sânurile lui Avraam; ca Tu, bogat fiind întru milă, ai sărăcit pentru noi de bunăvoie, şi ne-ai adus din stricăciune la nestricăciune, ca un Dumnezeu milostiv şi iubitor de oameni.
Mărire… . Şi acum…, a Născătoarei.
Scapă-ne din nevoile noastre, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor; ca să strigăm totdeauna: Bucură-te ocrotitoarea sufletelor noastre!
Rugăciunea lui Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30):
Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului Tău Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, îndură-Te de noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te de noi. Doamne curăţă păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te de noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vină împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Tropar, glasul al 5-lea.
Botezătorule al lui Hristos, pe noi pe toţi ne pomeneşte, ca să ne mântuim de fărădelegile noastre; că ţie ţi s-a dat har a te ruga pentru noi.
Împărate ceresc, pe credincios poporul nostru păzeşte-l; credinţa întăreşte-o; pe păgâni îmblânzeşte-i; lumea în pace o păzeşte; sfântă casa acesta bine o ocroteşte; pe cei mai înainte adormiţi părinţii şi fraţii noştri în corturile drepţilor aşează-i; şi pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi iubitor de oameni.
Rugăciunea sfântului Efrem
Doamne şi Stăpâne al vieţii mele, nu-mi da mie spiritul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de domnie, şi al grăirii în deşert.
Iar spiritul curăţiei, al umilţinţei, al răbdării şi al dragostei dăruieşte- mi-l mie robului tău. —
Aşa, Doamne împărate, dăruieşte-mi mie, ca să-mi văd greşelile mele, si să nu condamn pe fratele meu; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul.
Apoi:
Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi sterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te măresc şi să Te laud şoi să mă închin Ţie şi să zic: Unul Sfânt, Unul Domn Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Apoi imediat:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te de noi. Amin!