Rugăciunea de dimineaţă, cu texte alese din oficiul Utreniei (30.10.2013)

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te de noi. Amin!

Împărate ceresc, Mângâietorule. Spirite al adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le pli­neşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufle­tele noastre.

Amin.

Apoi alternativ:

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de 3 ori)

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. (de 2 ori)

Psalmul 62.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi gloria Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de măduvă şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. Mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu şi  sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, pradă vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce vorbesc nedreptăţi.

Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la tine, că ai fost ajutorul meu, şi sub acoperemântul aripilor tale mă voi bucura.

Lipitu-s-a de tine sufletul meu,

şi dreapta ta m-a sprijinit.

Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori

Rugăciunea III.

Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt po­runcile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugă­ciunile de dimineaţa. – Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururi, şi în vecii vecilor. Amin.

Şi îndată cântăm, pe glasul de rând sau citim:

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului. – Cu stihurile lui:

Stih 1. Lăudaţi-L pe Domnul, şi che­maţi numele lui cel sfânt .

Stih 2. Toate neamurile m-au înconju­rat, şi în numele Domnului le-am învins.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului.

Troparul, martirilor, glasul al IV-lea.

            Martirii Tăi, Doamne, Zenevoie şi Zenovia, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Mărire… .Şi acum…: al Născătoare-Crucii, glasul I.

            A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din nevoi scăpându-ne, pretutindeni fiind păziţi cu Crucea Fiului tău, după datorie toţi cu cucernicie pe tine te mărim.

Psalm din catismele zilei.

Psalmul 77

Al lui Asaf.

1-40

  1. Luaţi aminte, poporul meu, la le­gea mea, plecaţi urechile voastre spre cuvintele gurii mele. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început, câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam, vestind laudele Domnului şi pu­terile Lui şi minunile pe care le-a făcut. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel; câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină, fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor, ca să-şi pună în Dumnezeu speranţa lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină, ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit, neam care nu şi-a îndreptat ini­ma sa şi nu şi-a încredinţat lui Dum­nezeu spiritul său. Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, au întors spatele în zi de război. N-au păzit legământul lui Dum­nezeu şi în legea Lui n-au vrut să umble. Şi au uitat bine facerile Lui şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor, minunile pe care le-a făcut îna­intea părinţilor lor în pământul Egip­tului, în câmpia Taneos. Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; au stat apele ca un zid; i-a povăţuit pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc; a despicat piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă. Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri. Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă. Şi au ispitit pe Dumnezeu în ini­mile lor, cerând mâncare sufletelor lor. Şi au vorbit împotriva lui Dum­nezeu şi au zis: «Va putea, oare, Dum­nezeu să pregătească masă în pustiu?» Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apa ! «Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?» Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a urcat peste Israel. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au sperat în mântuirea Lui. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis şi a plouat peste ei mană de mân­care şi pâine cerească le-a dat lor. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul. Poruncit-a El, din cer, vânt din­spre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi. Şi a plouat peste ei ca pulberea căr­nuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare, şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor. Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o. Nimic nu le lipsea din cele ce pof­teau şi mâncarea le era încă în gura lor, când mânia lui Dumnezeu s-a ri­dicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui. Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă. Când îi ucidea pe ei, îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu. Şi şi-au adus aminte că Dum­nezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este Răscumpărătorul lor. Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit.

Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori.

Sedealna,

 glasul  I

Lemnul Crucii Tale îl onorăm, Iubitorule de oameni, că pe el ai fost pironit, Viaţa tuturor; raiul ai deschis tâlharului celui ce cu credinţă s-a îndreptat spre Tine, Mântuitorule, şi desfătării s-a făcut demn, mărturisindu-se Ţie: Aminteşte-mă, Doamne! Ca pe acela primeşte-ne şi pe noi, care strigăm: Greşit-am toţi, cu îndurarea Ta nu ne trece cu vederea.

Psalmul 50

             Vv 9-11

Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi :

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Imediat :

Luca 1, 48-49

Că mi-a făcut lucruri mărite cel puternic şi sfânt este numele lui. Mila lui este din neam în neam spre cei care se tem de El.

Apoi: Cântarea a IX-a : Irmos:

S-a înfricoşat tot auzul de nespusa coborâre a lui Dumnezeu, căci Cel preaînalt de voie S-a coborât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Onoraţilor  martiri, trupurile v-aţi dat la tot felul de chinuri, privind către fericirea cea eternă; că dumnezeiescul Zenovie prin dragostea cea frăţească, cu frumuseţi martirice se lumi­nează, împreună cu onorata Zenovia; pentru aceasta se şi feri­cesc.

După care se cântă sau se recită :

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită şi prea nevinovată şi Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apoi:

Luminătoarea

Vopsindu-ţi mai mult decât cu roşu sfinţitul veşmânt, Zenovie fericite, stai înaintea lui Hristos bucurându-te, ca un ierarh în­dumnezeit, rugându-te pentru noi, împreună cu cea de un sân­ge cu tine sfinţita fecioară şi martiră Zenovia.

A Născătoarei:

Pe tine te-au predicat mai înainte profeţii, chivot şi masă cup şi toiag, munte şi car­te scrisă, palat şi scară, şi pod care duci către înălţimea dum­nezeieştii cunoştinţe; iar noi du­pă demnitate te lăudăm Născă­toare de Dumnezeu.

Laudele

Psalmul 148

vv. 13-14

Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Său. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului care se apropie de El.

Doxologia mică

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Te lăudăm, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, Îţi mulţumim Ţie pentru mărirea Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţinătorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, îndură-Te de noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi  Te îndură de noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat în Tine.Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de 3 ori). Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă din neam în neam. Eu am zis: Doamne, îndură-Te de mine , vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine. Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am sperat întru Tine. Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrările mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie Ţi se cuvine laudă, Ţie Ţi se cuvine cântare, Ţie mărire Ţi se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Stihoavna laudelor

Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai umilit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. (ps. 89, 16-18)

Stihiră, glasul I

Pe Tine, Cel ce pe lemnul Crucii ai fost pironit cu trupul şi ne-ai dăruit nouă viaţă, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul neîncetat Te lăudăm.

Mărire…. Şi acum…; a Născătoarei-Crucii:

Lângă Crucea Ta stând Cuvinte al lui Dumnezeu, Mieluşeaua şi Maica Ta cea fără prihană, tânguindu-se striga: Cum mori pe Cruce, o, Fiul meu ! Vai mie, Lumi­na mea cea preadulce, un­de a apus acum podoaba chipului Tău, cea mai fru­moasă decât toţi oamenii ?

Apoi :

Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!