Rugăciunea de dimineaţă, cu texte alese din oficiul Utreniei (29.12.2013)

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase,  Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!

Împărate ceresc, Mângâietorule. Spirite al adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Apoi alternativ:

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de 3 ori)

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. (de 2 ori)

Psalmul 20

A lui David.

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este mărirea lui întru mântuirea Ta, glorie şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe el întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul speră în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Mâna Ta se află peste toţi duşmanii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului. – Cu stihurile lui:

Stih 1. Lăudaţi-L pe Domnul, şi chemaţi numele lui cel sfânt .

Stih 2. Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului le-am învins.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului.

Troparul Învierii,

glasul al 2-lea.

            Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Mărire…, sfinţilor, glasul al 2-lea:

Binevesteşte Iosife lui David, dumnezeiescului părinte, minunile: văzut-ai pe Fecioara născând; cu magii te-ai închinat ; cu păstorii ai mărit şi prin înger înştiinţare ai primit. Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, al Sărbătorii,  glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, mărire Ţie!

Psalm din catismele zilei

Psalmul 9

Al lui David.

20-38

Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de
necaz? Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfatu-
rile pe care le gândesc. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvântează. Întărâtat-a cel păcătos pe Dom-
nul, după mulţimea mâniei Lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. Întinate sunt căile lui în toată timpul; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi duşmanii lui va stăpâni. Că a zis întru inima sa: nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui, osteneală şi durere. Stă la pândă în ascuns cu cei bo-
gaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el. În laţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci. Că a zis în inima lui: «Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!» Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu-i uita pe săracii Tăi până în sfârşit! Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta! Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi  rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va aflu împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi, neamuri, din pământul Lui. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.

Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori

Sedealna,

glasul al 2-lea.

Ceata discipolilor Tăi, împreună cu mironosiţele femei, se bucură cu un glas; că sărbătoare de obşte cu ei sărbătorim, întru mărirea şi cinstea învierii Tale; şi prin ei, Iubitorule de oameni Doamne, dă poporului Tău mare milă.

Binecuvântările învierii.

Stih: Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe  tine  între cei  morţi  socotit fiind,  şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o învăţăcele? grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la  mormântul  tău,  tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire – A Treimii.

Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum – A Născătoarei de Dumnezeu.

Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce  s-a  întrupat din tine,  Dumnezeu  şi  om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire ţie, Dumnezeule.

Ipacoiul

După patimă, mergând femeile la mormânt, ca să ungă cu mir trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, au văzut îngeri în mormânt şi s-au înspăimântat; căci cuvânt au auzit  de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Antifonul 1

Spre cer ridic ochii inimii mele, Ia Tine, Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.

Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult, în toată ora, o, Hristosul meu! Şi ne dă chipuri să ne pocăim, mai înainte de sfârşit.

Mărire…, Şi acum…

Sfântului Spirit a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca făptura, că Dumnezeu este, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Prochimenul

Voi aminti numele Tău în tot neamul şi neamul.

Stih: Inima mea a răspus cuvânt bun.

Citire din Evanghelia după sfântul Luca: (24, 13-35)

În vremea aceea, sculându-se Petru, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Isus însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Isus Nazarineanul, Care era profet puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au condamnat la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; iar noi speram că El este Cel ce avea să răscumpere pe Israel; şi cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, şi negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Ia unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi greoi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeții! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în mărirea Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi profeții, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ora aceea sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

Imediat:

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Imediat:

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Luca 1, 46

Măreşte suflete al meu pe Domnul, şi spiritul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Apoi Cântarea a IX-a: Irmos. 

Canonul logodnicului

Cântarea a 9-a:

Irmos: Taină uimitoare…

Ai ajuns cinstit deopotrivă cu toţi îngerii, profeţii şi martirii, fericite, şi prieten adevărat cu înţelepţii şi cu apostolii. Pentru aceasta, fericindu-te pe tine, împreună cu ei, înţeleptule Iosif, cinstim sfântă amintirea ta.

Ca unul ce te cobori din neam împărătesc, ţi-ai logodit pe curata împărăteasă, care avea să nască în chip de nespus pe împăratul Hristos, tu, cel ce pe pământ ai fost ales dintre toţi pământenii, preafericite.

Amintirea ta, care pe tine te măreşte, fericite, adună marginile pământului la veselie şi la lăudarea Cuvântului; înaintea Căruia stând pururi, roagă-te necontenit să ne scape de ispite pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

A Născătoarei:

Păzind fecioria curată, ai păzit pe cea curată, din care S-a întrupat Cuvântul, păzind şi după naştere nespusa feciorie a acesteia ; cu care adu-ţi aminte de noi, de Dumnezeu purtătorule Iosif.

Sfânt este  Domnul Dumnezeul nostru.  (de 2 ori)

Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea învierii .

Viaţa şi calea Hristos, din morţi înviind, împreună cu Cleopa şi cu Luca a călătorit, de care a şi fost cunoscut în Emaus, la frângerea pâinii; ale căror suflete şi inimi erau arzânde, când le vorbea pe drum, şi le explica Scripturile care erau despre el; cu care să strigăm: s-a ridicat şi I s-a arătat şi lui Petru.

A sfinților.

Împreună cu Iacob preamăritul frate al Domnului, să-l lăudăm pe dumnezeiescul Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu şi pe David, părintele după trup al lui Dumnezeu, căci au slujit dumnezeieştii Naşteri a lui Hristos, cu dumnezeiască cuviinţă, în cetatea Betleemului, cu îngerii, cu magii şi cu păstorii, Aceluia aducându-I cântare ca unui Dumnezeu şi Stăpân.

Mărire …. Şi acum … ,

Hristos ne cheamă: curăţaţi-vă, intraţi şi gustaţi din potirul dumnezeieştii Vieţi, celei în Hristos; căci trupul Meu cel din Maria este izvor de sfinţenie. De aceea nimeni să nu rămână neîmpărtăşit, nimeni să nu fie nevrednic de această cină de taină.

 

Apoi: Laudele.

Toată suflarea să laude pe Domnul.

Lăudaţi pe Domnul din ceruri.

Lăudaţi-l pe el întru cele de sus.

Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Scoală-te, Doamne Dumnezeul meu, înalţe-se mâna ta: nu uita de săracii tăi până la sfârşit.

Stihiră, glasul al 2-lea.

Îngerul mai înainte de conceperea Ta, Doamne, a grăit celei pline de daruri: Bucură-te! Şi tot un înger la învierea Ta, piatra măritului Tău mormânt a răsturnat-o. Acela, în locul întristării, semne de bucurie a vestit; iar acesta, în locul morţii, pe Stăpânul cel dătător de viaţă ne-a predicat. Pentru aceasta, strigăm Ţie: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ţie!

 Mărire…, glasul al VIII-lea:

Sângele şi focul şi fumegarea  sunt semnele pe care mai înainte le-a văzut Ioel pe pământ; sângele este întruparea, focul Dumnezeirea, iar fumul Spiritul Sfânt, Care S-a coborât peste Fecioara şi a umplut lumea de plăcută mireasmă. Mare este taina întrupării Tale, Doamne, mărire Ţie!

Şi acum – A Născătoarei de Dumnezeu.

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât, şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce bine ai voit aşa, mărire ţie.

Doxologia mare

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Te lăudăm, Te bincuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, Îşi mulţumim Ţie pentru gloria Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, îndură-Te de noi, Cel ce ridici păcatele lumii.Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi  Te îndură de noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim.Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat în Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de 3 ori). Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă din neam în neam. Eu am zis: Doamne, îndură-Te de mine , vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie.Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule – (de 3 ori)

Mărire – Şi acum

Sfinte Fărădemoarte, îndură-te de noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fărădemoarte, îndură-te de noi.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!