Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te de noi. Amin!
Împărate ceresc, Mângâietorule. Spirite al adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Amin.
Apoi alternativ:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de 3 ori)
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. (de 2 ori)
Psalmul 62.
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi gloria Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de măduvă şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. Mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, pradă vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce vorbesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la tine, că ai fost ajutorul meu, şi sub acoperemântul aripilor tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de tine sufletul meu,
şi dreapta ta m-a sprijinit.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Rugăciunea 9.
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bună-plăcerea ta gândind şi făcând. – Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururi, şi în vecii vecilor. Amin.
Şi îndată cântăm, pe glasul de rând sau citim:
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului. – Cu stihurile lui:
Stih 1. Lăudaţi-L pe Domnul, şi chemaţi numele lui cel sfânt .
Stih 2. Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului le-am învins.
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului.
Troparul, glasul al 4-lea.
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Mărire… . Şi acum…: al Născătoarei, glasul al 8-lea.
Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii văzându-L pe Cruce, ceea ce L-a născut a zis lăcrimând: Lumea se bucură luând mântuire, iar cele dinlăuntru ale mele ard vazând răstignirea Ta, pe care pentru toţi o rabzi, Fiul şi Dumnezeul meu.
Psalm din catismele zilei.
Psalmul 76
Al lui Asaf.
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, şi a căutat spre mine. În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie. Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit spiritul meu. Ochii mei au luat-o înainte, treji; m-am tulburat şi n-am vorbit. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam; noaptea în inima mea gândeam şi se frământa spiritul meu zicând: Oare în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine? Oare până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? Oare va uita să Se îndure Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale? Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt. Mi-am adus aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale dintru început. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Ai scăpat cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele şi s-au înspăimântat şi s-au tulburat adâncurile. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori.
Sedealna,
glasul al 8-lea.
În rai mai înainte m-a lăsat gol lemnul pomului, prin gustarea din care duşmanul a adus moarte; iar lemnul Crucii îmbrăcăminte de viaţă aducând oamenilor, s-a înfipt în pământ şi lumea întreagă s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzând-o înălţată, lui Dumnezeu prin credinţă, popoare, cu un glas să-I strigăm: Plină este de mărire casa Ta.
Mărire…, Şi acum…, a Crucii şi a Născătoarei.
Stând lângă Cruce Născătoarea de Dumnezeu şi vărsând lacrimi, striga cu jale: Cu adevărat de nepătruns este patima Ta, Fiule. Că nu pot răbda sfâşierea celor dinlăuntru ale mele şi nu pot îndura să Te văd pe Cruce. Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta; scoală-Te din morţi, preamărindu-mă pe mine, care strig: mult-Îndurate, mărire Ţie.
Psalmul 50
Vv 9-11
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi :
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Imediat :
Luca 1, 48-49
Că mi-a făcut lucruri mărite cel puternic şi sfânt este numele lui. Mila lui este din neam în neam spre cei care se tem de El.
Apoi: Cântarea a IX-a : Irmos:
S-a înfricoşat de aceasta cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine. Născătoare de Dumnezeu, principii cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.
Fără de materie stând înaintea Celui fără de materie, Care fiind Ziditorul tuturor şi Domn şi Cuvânt şi înţelepciunea Tatălui, cu fiinţa şi cu firea, tu curat L-ai teologhisit. Nu înceta a cere să se mântuiască cei ce cu credinţă te fericesc pe tine, cuvântătorule de cele dumnezeieşti.
După care se cântă sau se recită :
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi:
Luminătoarea
A sosit strălucita sărbătoare a ierarhului; veniţi cu ardoare să lăudăm întru el pe Hristos, Cel ce este minunat întru sfinţi şi singur Domn.
Laudele
Psalmul 148
vv. 13-14
Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Său. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului care se apropie de El.
Doxologia mică
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Te lăudăm, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, Îţi mulţumim Ţie pentru mărirea Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţinătorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, îndură-Te de noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi Te îndură de noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat în Tine.Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de 3 ori). Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă din neam în neam. Eu am zis: Doamne, îndură-Te de mine , vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine. Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am sperat întru Tine. Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrările mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie Ţi se cuvine laudă, Ţie Ţi se cuvine cântare, Ţie mărire Ţi se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Stihoavna laudelor
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai umilit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. (ps. 89, 16-18)
Stihiră, glasul al 8-lea.
Toiagul lui Moise preînchipuia cinstită Crucea Ta, Mântuitorul nostru; că printr-însa mântuieşti ca din adâncul mării pe poporul Tău, Iubitorule de oameni.
Mărire…, Şi acum…, a Crucii şi a Născătoarei:
Doamne, când Te-a văzut pironit pe lemn Mieluşeaua, care Te-a născut fară sămânţă, îşi sfâşia faţa şi cu plângere striga: Fiul meu, cum rabzi această junghiere nedreaptă? Cum mori ca un om, Cel ce eşti nemuritor? Dă-mi cuvânt, Lumina mea cea preadulce, caută spre Maica Ta care Te plânge, şi măreşte-o pe ea, Cuvântule, cu scularea Ta.
Apoi :
Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!