Conferința „Sensul și istoria icoanei. O artă, o carte, un apel” la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma

Conferința „Sensul și istoria icoanei. O artă, o carte, un apel” la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma

În după-amiaza zilei de 19 iunie 2015 la Colegiul Pontifical Pio Romeno a avut loc conferința „Sensul și istoria icoanei. O artă, o carte, un apel”. La acest eveniment organizat de Colegiul Pontifical Pio Romeno și coordonat de către Prof. Delfina Ducci, au intervenit Pr. Dr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pio Romeno, Germano Marani, profesor la Institutul Pontifical Oriental și la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, Michele Bianchi, președintele Asociației Terra d’Arte, Roberto Bertachini, biblist, și Giovanna Muzj, profesoară la Institutul Pontifical Oriental. De asemenea, evenimentul a fost onorat și de prezența Preasfinției Sale Virgil Bercea, Episcop eparhial al Eparhiei de Oradea. Evenimentul s-a încheiat printr-o vizită a oaspeților în Biserica Colegiului și în Capela acestuia, unde au putut fi admirate icoanele de pe iconostase, pictate de maestrul Grigore Malzeff. Ele au fost prezentate de Pr. Lucian Lechințan SJ.   Liviu...

Cincizecimea (Rusaliile)

Cincizecimea (Rusaliile)[i]   (traducere după Olivier RAQUEZ, în Roma Orientali – Approci al patrimonio delle Chiese Orientali, ed. Lipa, Roma 2000)   Rusaliile reprezintă sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt asupra apostolilor. Ea încheie celebrările liturgice specifice ciclului pascal. Care poate fi însemnătatea acestui eveniment și a acestei sărbători? Care poate fi rolul prezenței Spiritului Sfânt printre noi astăzi? Orientalii insistă foarte mult asupra acțiunii Spiritului Sfânt în Biserică. Dar este foarte greu să precizăm și să circumscriem această acțiune, deoarece ea invadează întreaga istorie a mântuirii. Ne vom opri asupra unor teme care se regăsesc în mod deosebit și insistent în textele liturgice specifice sărbătorii Rusaliilor: legătura dintre coborârea Spiritului Sfânt și lucrarea mântuitoare realizată de Cristos; rolul Spiritului Sfânt în drumul nostru inițiatic spre o participare la viața divină; în cele din urmă diferitele manifestări imediate și importante ce caracterizează coborârea Spiritului Sfânt în ziua de Rusalii.   Roadele acțiunii lui Cristos   Coborârea Spiritului Sfânt asupra apostolilor este rodul lucrării mântuitoare realizate de Cristos. După cum ne relatează Faptele Apostolilor, coborârea Spiritului Sfânt are loc în ziua Cincizecimii, respectiv la cincizeci de zile după Învierea lui Cristos. Acest fapt istoric care se regăsește și în titulatura sărbătorii liturgice nu trebuie să devină un mister de sine stătător, ci trebuie interpretat ca fiind parte dintr-un context global al istoriei mântuirii. A treia catismă a utreniei sărbătorii ne prezintă o cale de aprofundare a însemnătății legăturii dintre coborârea Spiritului Sfânt și diferitele etape ale lucrării mântuitoare a lui Cristos: „După învierea Ta cea din mormânt, Cristoase, și după dumnezeiasca ridicare la înălțimile cerești, ai trimis văzătorilor de Dumnezeu mărirea Ta, Îndurate”....
A treia conferință “Voi sunteți mărturisitori” la Colegiul Pontifical Pio Romeno

A treia conferință “Voi sunteți mărturisitori” la Colegiul Pontifical Pio Romeno

Triada conferințelor “Voi sunteți mărturisitori”susținute la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma a luat sfârșit cu o ultimă prelegere a părintelui Mihály Szentmártoni. Dorim să mulțumim pe această cale părintelui profesor din cadrul Universității Pontificale Gregoriana pentru atașamentul și dăruirea față de comunitatea noastră. Vă prezentăm în continuare traducerea textului celei de-a treia conferințe a părintelui Mihály Szentmártoni:   Mărturisitori ai generozității lui Dumnezeu Preotul este un ambasador al lui Dumnezeu și mărturisitor al bunătății Sale. Cu această ocazie, la sfârșitul acestui anului academic, intenționez să aprofundăm un aspect al mărturiei noastre, și anume acela că preotul este mărturisitor al generozității lui Dumnezeu. În meditațiile noastre îl vom avea ca îndrumător pe Ioan Botezătorul, iar, mai apoi, pe Fecioara Maria, mama lui Isus. Ioan Botezătorul – Profet Apariția lui Ioan Botezătorul fusese ca o explozie neașteptată a glasului Dumnezeului lui Israel, în perioada în care nu existau profeți sau cel puțin nu autentici. Ioan Botezătorul a fost recunoscut ca autentic prin patru elemente. 1. Ioan condamna fiecare rău și săvârșea acest lucru fără teamă: certa saducheii, fariseii, pe Irod, soldații, pe toți. Ioan denunța răul pretutindeni. Era ca o lampă ce luminează fiecare obstacol de pe drum, ca vântul ce mătura totul. 2. Ioan îi îndemna pe toți la dreptate. Mesajul său nu era unul negativ; el arăta imediat atitudinea corectă. Era ca o voce care cheamă și arată binele. 3. Ioan a venit de la Dumnezeu. El a petrecut mulți ani în singurătate, în preajma lui Dumnezeu. A apărut pe scena acestei lumi total pregătit. Nu a venit cu teorii, ci cu mesajul lui Dumnezeu. Înainte de a le vorbi oamenilor, s-a lăsat instruit de...
Înălțarea Domnului

Înălțarea Domnului

Înălțarea Domnului[i]            În ritul bizantin, perioada liturgică cuprinsă între Duminica Învierii și Duminica Cincizecimii, inclusiv săptămâna ce urmează acesteia, se numește Penticostar. Acest nume este un ecou al străvechiului obicei al Bisericii încă nedespărțite, prin care se celebra jertfa lui Cristos în timpul slujbelor celebrate „de Paști”. Ele începeau din Vinerea și Sâmbăta Săptămânii Mari, și continuau cu serbarea Învierii și alte cincizeci de zile, respectiv o sărbătoarea Cincizecimii. În primele secole această sărbătoare era una continuă fără a fi separată în comemorări de evenimente succesive; ea amintea unitar celebrarea Misterului Învierii – toate roadele minunate ale învingerii morții, ale înălțării la cer și ale coborârii Spiritului Sfânt.   În cadrul Penticostarului          Începând cu jumătatea secolului al IV-lea, sensibilitatea liturgică tinde să sublinieze valoarea specifică a fiecărui eveniment al istoriei mântuirii în parte. În acest context, în timpul acestor cincizeci de zile, evenimentele relatate de Noul Testament vor fi celebrate în ordinea lor cronologică. Avem astfel Duminica Învierii, cea a Tomii după opt zile, Înălțarea după patruzeci de zile, Rusaliile după cincizeci de zile. Celebrarea specială a Înălțării la patruzeci de zile se întâlnește deja în mod frecvent începând cu sfârșitul secolului al IV lea, în mod special în predicile antiohene ale Sfântului Ioan Gură de Aur[ii]. În ritul bizantin această celebrare începe în cea de a patruzecea zi după Paști și se prelungește timp de nouă zile până la înainteserbarea Rusaliilor – chiar dacă duminica intermediară este dedicată Părinților primelor Concilii ecumenice, pentru că era obiceiul ca la această dată să fie convocate conciliile provinciale[iii]. Amintirea vechiului obicei de a celebra Învierea timp de cincizeci...

A 49 – a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale

Comunicarea, oricum ar fi exprimată (în scris, oral, prin gesturi, etc) este înscrisă în natura umană. Indiferent de vârstă, cu toții simțim necesitatea de a comunica, interacționând astfel cu persoanele din jurul nostru. Cuvântul comunicare provine din latinescul communis. A comunica înseamnă „a împărtăși”, cu alții informații, idei, emotii. A comunica presupune un schimb interactiv observabil între doi sau mai mulți participanți,cu un anumit nivel de conștientizare și intenționalitate reciprocă, capabil de a împărtăși o anumită experiență, cunoștință, bazate pe sisteme simbolice și convenționale ale semnificației și raportarea în conformitate cu cultura de referință. Elementele comunicării sunt canalul (care poate fi oral, scris, gestual, sunet. etc), mijlocul (care poate fi tipărit, TV, telefon, etc.), zgomot (interferențe în transmiterea de mesaje), codul (set de semne și simboluri care, atunci când e organizat devine limbaj comun), contextul (mediul în care are loc schimbul de informații), feedback-ul (reacția receptorului la mesajul emitentului). Factorii care influențează comportamentul de comunicare sunt contextul social și mediul, tipul de raport (trei direcții: egalitate / putere, familiaritate / stranietate, de încredere / de neîncredere), rolurile de comunicare (identitatea lor în momentul schimbuluic de informații) și canalul comunicativ (vizual, telefon, etc). Un punct important în determinarea importanței comunicațiilor în ambientul ecleziastic este numărul 37 din cadrul enciclicii Redemptoris Missio (1990), în care se evidențiază faptul că, în timpurile moderne, comunicarea unește umanitatea, fiind necesară și utilă în proclamarea Evangheliei. Biserica acordă un loc important acestei necesități, comunicațiile devenind o caracteristică atât socială cât și instituțională a Miresei Domnului Cristos. Ziua Mondială a Comunicațiilor, singura sărbătoare la nivel mondial propusă de Conciliul Vatican II (Inter Mirifica, 1963), este sărbătorită...