Rugăciunea de seară, cu texte alese din oficiul Vecerniei (4.06.2014)

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!

Doamne, îndură-Te de noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 103

Al lui David

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. Întru strălucire şi în mare frumuseţe Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii urcarea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe servitorii Tăi flacără de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se înalţă munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din fructul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarbă animalelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor; Ca să scoată pâine din pământ şi vinul care bucură inima omului; Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre arătarea timpurilor, soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; Puii leilor răcnesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! S-a umplut pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc vieţuitoare nenumărate, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate de la Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la vreme potrivită. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie gloria Domnului în veac! Se va veseli Domnul de lucrurile Sale. Cel ce priveşte spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi: Soarele şi-a cunoscut apusul său.

Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori

Rugăciunea

            Cel ce cu cântări fără tăcere, şi cu preamărire neîncetată eşti lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de laudat ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; şi ne dă parte şi moştenire cu toţi cei ce se tem de tine întru adevăr, şi păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. Că Ţie Ţi se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Psalm din catisma de la rând:

Psalmul 88

Învăţătură a lui Etan Ezrahitul.

30-51

Dacă vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla, dacă vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi, cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor, iar mila Mea nu o voi depărta de
la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu, nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne şi scaunul lui, ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină. L-au jefuit pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi. Înălţat-ai dreapta duşmanilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război. Nimicit-ai curăţia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât. Micşorat-ai zilele vieţii lui, l-ai umplut de ruşine. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta? Adu-Ţi aminte de mine; oare în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor?Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi scape sufletul său din mâna iadului? Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău? Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul meu, de la multe neamuri. Adu-Ţi aminte. Doamne, de ocara cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori

Psalmul 140

Vv 1-2.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!

Psalmul 141

Vv. 2-4

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

Psalmul 129

Vv. 6-8

Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spere Israel în Domnul.

Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El, şi El va mântui pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 116

Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.

Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Stihira, glasul al 8-lea.

Ţi-a fost viaţa întocmai cu a îngerilor, şi martiriul tău preastrălucit, prin care te-ai învrednicit a dănţui cu îngerii întru bucurie, luminând pământul cu minuni şi cu învăţături dumnezeieşti, părinte Dorotee. Pentru aceasta, prin rugăciunile tale, cere să se dea nouă tuturor mare milă.

Mărire…, glasul al 8-lea:

Blândului tău învăţător Hristos, urmând ierarhe, nu ai deschis sfinţita ta gură împotriva celor ce cumplit te chinuiau; ci arătat ca un fenix adevărat, întru adânci bătrâneţe răbdând chinurile,  înfocat  de  dumnezeiasca  râvnă, întru acestea ţi-ai dat dat sufletul tău; şi zburând în sus spre cer, ţi-ai aşezat locaşul tău în preajma dumnezeiescului scaun, celui în chip de foc. O, de câtă mărire nemuritoare te-ai învrednicit, de trei ori fericite! Ci te rugăm,  cere, sfinţite martire Dorotee, pentru cei ce cu credinţă celebrează pomenirea ta, iertare de păcate şi mare milă.

Şi acum…, glasul al 6-lea:

Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să ridice chipul cel căzut al lui Adam şi să trimită pe Spiritul cel Mângâietor, ca să sfinţească sufletele noastre.

Imn în onoarea Sfintei Treimi

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, a Sfântului,  Fericitului, Isuse Hristoase. Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Spirit, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea să fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte.

Prochimenul

glasul al 5-lea

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.

Stih: Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.

Apoi:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am sperat întru Tine. Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrările mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie Ţi se cuvine laudă, Ţie Ţi se cuvine cântare, Ţie mărire Ţi se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Stihoavna

Stihiră

glasul al 6-lea.

Stih: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

Pe duşmanul tiran, apostat, călcându-l în picioare, cu dumnezeiască putere, Cel ce S-a îmbrăcat cu firea mea fără de schimbare, fără amestecare şi fără despărţire, S-a înălţat cu ea, iarăşi, la Tatăl. Să piară, deci, bârfelile ereticilor; iar noi, credincioşii, cu bună cinstire să-L mărim.

Mărire…, glasul al 6-lea:

Frumuseţea ierarhilor, lauda sihaştrilor, alăuta cea cu bun glas a sfintelor învăţături, pe sfinţitul martir Dorotei, adunându-ne credincioşii, să-l lăudăm, zicând: Bucură-te cel ce te-ai făcut pe sineţi înfrumuseţat locaş al înfeluritei înţelepciuni, prin care scriind sfinţitele vieţuiri ale sfinţilor bărbaţi, ca pe o comoară le-ai lăsat Bisericii. Bucură-te cel ce prin obiceiurile tale cele plăcute lui Dumnezeu, şi prin sfinţitele tale învăţături, ai mântuit turma ta din cumplita rea credinţă. Bucură-te cel ce întru bătrâneţe prea-adânci ai înfrumuseţat podoaba preoţiei, cu curgerile sângelui tău. Ci nu înceta să-L rogi pe milostivul Dumnezeu pentru noi, preasfinţite.

Şi acum…, glasul al 6-lea:

Astăzi, Puterile cele de sus văzând firea noastră în ceruri, uimite de chipul cel minunat al suirii, nu pricepeau, zicând unele către altele: Cine este Acesta Care vine? Dar văzând pe Stăpânul lor cel adevărat, au poruncit să se ridice porţile cereşti. Cu care împreună Te lăudăm neîncetat pe Tine, Cel ce iarăşi vei veni de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor şi Dumnezeu Atotputernic.

Apoi rugăciunea lui Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30):

Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului Tău Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, îndură-Te de noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te de noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te de noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vină împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

Troparul,

glasul al 4-lea.

            Şi părtaş obiceiurilor şi urmaş în scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre ridicarea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Martire Doroteu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Mărire…,  Şi acum…, glasul al 4-lea:

Înălţatu-te-ai întru mărire, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit, încredinţându-se ei prin binecuvântare, că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.

Apoi imediat:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!

Binecuvântat eşti, Stăpâne atotţinătorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai stralucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporul Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta.

Ocoleşte-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Înarmează-ne cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleşugul celui potrivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre, desăvârşită, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, care Ţi-au plăcut din veac. Amin.