Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!
Împărate ceresc, Mângâietorule. Spirite al adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Apoi alternativ:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de 3 ori)
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. (de 2 ori)
Psalmul 142
Al lui David.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Duşmanul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; m-a făcut să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e spiritul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit spiritul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este speranţa. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de duşmanii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Spiritul Tău cel bun să mă conducă la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe duşmanii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea ta,
şi să nu intri la judecată cu robul tău. (de 3 ori)
Apoi: Spiritul tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Rugăciunea 6.
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Creatorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. – Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, si Sfântului Spirit, acum, şi pururi, şi în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului. – Cu stihurile lui:
Stih 1. Lăudaţi-L pe Domnul, şi chemaţi numele lui cel sfânt .
Stih 2. Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului le-am învins.
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este, cel care vine în numele Domnului.
Tropar,
glasul al 8-lea:
Porunca cea de taină luând-o întru cunoştinţă, cel fără de trup în casa lui Iosif degrabă s-a înfăţişat, zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat cu coborârea cerurile, încape fără de schimbare întreg întru tine. Pe care şi văzându-l în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimânt strigând către tine: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.
Psalm din catimele zilei.
Psalmul 118
Aliluia.
130-148
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe copii. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. Scapă-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. M-a topit ardoarea casei Tale, că au uitat cuvintele Tale duşmanii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am sperat. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Condac, glasul al 8-lea.
Ţie apărătoarei Doamne, mântuindu-ne din nevoi, pentru biruinţe mulţumiri ţi-aducem, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, mântuieşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă pururea fecioară.
Icos I.
Îngerul cel mai de frunte din cer a fost trimis, să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te; şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-te pe tine, Doamne, întrupat, s-a înspăimântat şi a stat, strigând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea, pentru care răsare bucuria; bucură-te, pentru care piere blestemul; Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut, bucură-te, mântuirea lacrimelor Evei; Bucură-te, înălţime la care cu anevoie ajung cugetele omeneşti; bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea, nici cu ochii îngerilor; Bucură-te, că eşti scaun al Împăratului; bucură-te, că porţi pe cel ce poartă toate; Bucură-te, stea care arăţi Soarele; bucură-te, pântecele dumnezeieşteii întrupări; Bucură-te, pentru care se înnoieşte zidirea; bucură-te, prin care ne închinăm Ziditorului; Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.
Icos II.
Ştiindu-se pe sine Sfânta întru curăţie, zise lui Gabriel, cu îndrăznire: Minunea glasului tău cu anevoie se arată a fi primită sufletului meu; că naşterea zămislirii fără de sămânţă mi-o vesteşti, strigând: Aliluia.
Icos III.
Înţelegere neînţeleasă dorind Fecioara să înţeleagă, strigat-a către cel ce slujea: Din pântecele meu cel curat, cum este cu putinţă să se nască Fiu, spune-mi? Către care acela, cu frică însă, strigând aşa a zis:
Bucură-te, cunoscătoarea tainei sfatului celui negrăit; bucură-te, credinţa celor ce se roagă în tăcere; Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos; bucură-te, căpetenia poruncilor lui; Bucură-te, scară cerească, pe care a coborît Dumnezeu; bucură-te, punte care treci la cer pe cei de pe pământ; Bucură-te, minunea mult lăudată a îngerilor; bucură-te, rana de multă tânguire a diavolilor; Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă; bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost; Bucură-te, ceea ce întreci cunoştinţa înţelepţilor; bucură-te, ceea ce luminezi minţile celor credincioşi; Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.
Icos IV.
Puterea celui Preaînalt a umbrit atunci spre zămislire pe cea Nenuntită; şi pântecele ei cel cu bun rod, ca o ţarină dulce, s-a arătat tuturor, celor ce voiesc să secere mântuire, când cântă aşa: Aliluia.
Apoi:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi !
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Imediat :
Luca I, 54-55
L-a primit pe Israel robul său, căci şi-a adus aminte de îndurarea sa: precum a grăit către părinţii noştri: lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi Cântarea a IX-a : Irmos.
Isaie, dănţuieşte ! Fecioara a avut în pântece, şi a născut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
Mai presus de minte este naşterea ta. Maica lui Dumnezeu ; că întru tine conceperea s-a făcut fără de bărbat, şi naşterea întru feciorie. Dumnezeu este Cel ce S-a născut, pe Care mărindu-L, pe tine, Fecioară, te fericim.
După care se cântă sau se recită :
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Luminătoarea.
Taina cea din veci se cunoaşte astăzi ; că Dumnezeu-Cuvântul se face Fiu al Fecioarei Maria pentru îndurare, şi Gabriel vesteşte bucuria vestirii celei bune, cu care împreună să cântăm toţi: Bucură-te Maica Domnului!
Psalmul 150
vv. 1-6
Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Mărire… Şi acum…, glasul al 4-lea:
A auzit Născătoarea de Dumnezeu limba pe care nu o ştia, că vorbea către ea arhanghelul cuvintele vestirii celei bune. Deci primind vestirea cu credinţă, Te-a conceput pe Tine, Dumnezeule cel mai înainte de veci. Pentru aceea şi noi, bucurându-ne, grăim Ţie : Dumnezeule, Cel ce Te-ai întrupat din ea fără schimbare, dăruieşte lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Apoi :
Doxologia mare
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Te lăudăm, Te bincuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, Îşi mulţumim Ţie pentru gloria Ta cea mare.Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, îndură-Te de noi, Cel ce ridici păcatele lumii.Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi Te îndură de noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim.Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat în Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de 3 ori). Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă din neam în neam. Eu am zis: Doamne, îndură-Te de mine , vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie.Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule – (de 3 ori)
Mărire – Şi acum
Sfinte Fărădemoarte, îndură-te de noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fărădemoarte, îndură-te de noi.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!