Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!
Împărate ceresc, Mângâietorule. Spirite al adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Apoi alternativ:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de 3 ori)
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. (de 2 ori)
Psalmul 142
Al lui David.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Duşmanul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; m-a făcut să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e spiritul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit spiritul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este speranţa. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de duşmanii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Spiritul Tău cel bun să mă conducă la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe duşmanii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea ta,
şi să nu intri la judecată cu robul tău. (de 3 ori)
Apoi: Spiritul tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Rugăciunea 6.
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Creatorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. – Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, si Sfântului Spirit, acum, şi pururi, şi în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, pe glasul al 2-lea.
Stih: Fericiţi sunt, pe care i-ai ales, şi i-ai primit, Doamne şi amintirea lor din neam neam.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor aşeza, şi seminţia lor va moşteni pământul.
Troparele, glasul al 2-lea:
Apostolilor, martirilor şi profeţilor, ierarhilor, cuvioşilor şi drepţilor, care bine aţi săvârşit lupta şi credinţa aţi păzit-o, îndrăznire având către Mântuitorul, vă rugăm ca pe Acela ca pe un bun să-L rugaţi pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre.
Mărire…, al morţilor:
Pomeneşte, Doamne, ca un bun sufletele robilor Tăi, şi câte în viaţă au greşit iartă-le. Că nimeni nu este fără de păcat numai Tu, Cel ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.
Şi acum…, al Născătoarei:
Maică sfântă a luminii celei negrăite, cu îngereşti cântări pe tine cinstindu-te, cu dreaptă credinţă te mărim.
Psalm din catismele zilei.
Psalmul 118
Aliluia.
130-148
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe copii. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. Scapă-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. M-a topit ardoarea casei Tale, că au uitat cuvintele Tale duşmanii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am sperat. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
Mărire – Şi acum – Aliluia, aliluia, aliluia, mărire Ţie Dumnezeule. de 3 ori
Sedealna
Glasul al 7-lea.
În latura celor vii, Doamne, şi în locaşurile drepţilor Tăi, odihneşte pe robii Tăi a căror amintire o celebrăm, Iubitorule de oameni; şi orice au greşit fiind în viaţă, iartă-le, ca un Dumnezeu milostiv şi lesne iertător, Cel ce dai lumii mare milă.
Mărire… Şi acum…, a Născătoarei:
Ca ceea ce eşti vistieria învierii noastre, scoate din groapa şi din adâncul greşelilor pe cei ce speră în tine, prealăudată ; că tu ai mântuit pe cei vinovaţi de păcat, născând mântuirea noastră; ceea ce mai înainte de naştere ai fost fecioară, în naştere fecioară şi după naştere iarăşi ai rămas fecioară.
Troparele morţilor.
Stih: Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.
Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii, şi uşa raiului; să aflu şi eu calea prin pocăinţă: eu sunt oaia cea pierdută; cheamă-mă Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Bine eşti cuvântat, Doamne, —
Cei ce pe mielul lui Dumnezeu aţi vestit, şi aţi fost înjunghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor Martiri, aceluia cu dinadinsul vă rugaţi: să ne dăruiească dezlegare de greşeli.
Bine eşti cuvântat, Doamne, —
Cei ce în viaţă, pe calea cea strâmtă şi cu scârbe aţi umblat, toţi, care Crucea ca jug aţi luat, şi cu credinţă m-aţi urmat: veniţi şi luaţi darurile, pe care vi le-am gătit vouă, şi cununile cereşti.
Bine eşti cuvântat, Doamne, —
Chipul măririi tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor; îndură-te de zidirea ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu mila ta, şi moştenirea cea dorită dăruieşte-mi-o, făcându-mă iarăşi cetăţean al raiului.
Bine eşti cuvântat, Doamne, —
Cel ce odinioară dintru nefiinţă m-ai zidit, şi cu chipul tău cel dumnezeiesc m-ai onorat, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din care am fost luat: ridică-mă la cel după asemănare, cu mărirea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.
Bine eşti cuvântat, Doamne, —
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii tăi, şi-i aşează în rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii, ca stelele, strălucesc; pe adormiţii robii tăi odihneşte-i: trecând cu vederea toate greşelile lor.
Mărire — A Treimii.
Întreita strălucire a unei Dumnezeiri cu bună credinţă să o lăudăm, strigând: Sfânt eşti, Părinte fără de început Fiule celîmpreună fără de început, şi Spirite dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, cei ce cu credinţă îţi slujim ţie, şi ne scoate din focul cel de veci.
Şi acum — A Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, Curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, spre mântuirea tuturor: că neamul omenesc prin tine a aflat mântuire; prin tine şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu, curată şi binecuvântată.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire ţie, Dumnezeule.
Sedealna pentru cei morţi, glasul al 5-lea:
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robii Tăi, şi îi aşează pe ei în curţile Tale, precum este scris; trecându-le, ca un bun, greşelile cele de voie şi cele fară de voie, şi toate cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Iubitorule de oameni.
CUVÂNTUL VII: PLÂNSUL CARE PRODUCE BUCURIE
Sfântul Ioan Scărarul
6
Când sufletul nostru plânge, lăcrimează şi devine bun, fără ca să ne sârguim şi grijim, să alergăm, deoarece Domnul a venit la noi nechemat şi ne-a dăruit buretele înstrăinării celei de Dumnezeu iubitoare şi apa răcoritoare a lacrimilor celor pioase ca să ne putem şterge nscrisul greşelilor. Să păzim deci acest dar al lacrimilor ca şi lumina ochilor până ce ni se va lua, căci el are mai multă tărie decât sârguinţa şi cugetarea noastră.
Nu acela a dobândit adevăratul dar al lacrimilor care plânge atunci când voieşte, ci acela care varsă lacrimi pentru ceea ce voieşte; şi nu pentru ceea ce el voieşte, ci pentru ceea ce voieşte Dumnezeu. Deseori plânsului celui plăcut lui Dumnezeu i se alătură lacrima măririi deşarte, care nu-I este plăcută. Iar pe aceasta o vom cunoaşte prin cercare şi pioşenie, cînd ne vom vedea că, deşi plângem, totuşi mai păcătuim încă.
Adevărata umilinţă este durerea neîmprăştiată ai sufletului care nu-i aduce nici o mângâiere, dar care în fiecare oră îi pune înaintea ochilor minţii moartea, şi care aşteaptă ca pe o băutură răcoritoare mângâierea cu care Dumnezeu mângâie pe monahii smeriţi.
Toţi cei care au dobîndit plânsul, darul lacrimilor, întru simţirea inimii lor, aceştia şi-au urât însăşi viaţa lor, iar de la trup s-au întors ca şi de la un vrăjmaş.
Cînd observăm mânie şi mândrie la cei ce par a: plânge după Dumnezeu, cei care plâng un plâns bineplăcut lui Dumnezeu, lacrimile acestora le vom socoti potrivnice celor pe care le dă Domnul. ,,Ce părtăşie are lumina cu întunericul?” (II Corinteni 6, 14).
Mândria este odrasla nelegitimă a falsei smerenii, iar mângâierea cerului este fiica smereniei celei lăudate.
Psalmul 50
Vv 19-21
Jertfa lui Dumnezeu, spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va dispreţui. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Apoi:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi !
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Imediat :
Luca I, 54-55
L-a primit pe Israel robul său, căci şi-a adus aminte de îndurarea sa: precum a grăit către părinţii noştri: lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi Cântarea a IX-a : Irmos.
Mărim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, Cel ce eşti lauda robilor Tăi şi cununa credincioşilor; Care ai mărit amintirea celei care Te-a născut pe Tine.
Luptându-se Martirii, ziceau unul către altul: Să nu ne fie milă de trupurile noastre; veniţi să murim pentru Hristos, ca să fim vii în tot veacul, dănţuind fără de sfârşit.
După care se cântă sau se recită :
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Luminătoarea
Cel ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul luminezi, Ziditorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Psalmul 150
vv. 1-6
Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Apoi :
Mărire…, glasul al 7-lea:
Sufletele pe care le-ai luat, Mântuitorule al lumii, odihneşte-le în corturile drepţilor şi ale aleşilor Tăi, Doamne.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, strigăm ţie împreună cu îngerul, a lui Dumnezeu mireasă, numindu-te cămară şi uşă, scaun de foc, munte netăiat şi rug nears!
Doxologia mică
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Te lăudăm, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, Îţi mulţumim Ţie pentru mărirea Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţinătorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, îndură-Te de noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi Te îndură de noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat în Tine.Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de 3 ori). Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă din neam în neam. Eu am zis: Doamne, îndură-Te de mine , vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine. Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am sperat întru Tine. Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrările mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie Ţi se cuvine laudă, Ţie Ţi se cuvine cântare, Ţie mărire Ţi se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Stihoavna laudelor
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor aşeza, şi seminţia lor va moşteni pământul.
Mărire…, glasul al 7-lea.
Ca Cel ce ai cuvenita mărime de daruri necheltuită, şi eşti ca o vistierie neîmpuţinată a bogatei bunătăţi, aşază ca un Dumnezeu pe cei ce s-au mutat la Tine, în partea aleşilor Tăi, în locul de odihnă, în casa măririi Tale, în desfătarea raiului, în cămara fecioarelor, ca un milostiv.
Şi acum…, a Născătoarei:
Tu ai născut plinirea legii, pe Răscumpărătorul Care S-a făcut trup; că nu s-a făcut îndreptare prin lege celor mai dinainte; iar răstignindu-se Hristos pentru noi, i-a îndreptat. Deci ceea ce ai îndrăznire ca o maică, roagă pe Fiul tău cel milostiv, să odihnească sufletele celor ce s-au mutat cu dreaptă credinţă, ceea ce eşti întru tot lăudată.
Apoi :
Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi. Amin!