Cruce şi Înviere, Conferinţa spirituală a P. Jeremy Driscoll

Cruce şi Înviere, Conferinţa spirituală a P. Jeremy Driscoll

În seara zilei de 13 mai 2013 la Colegiul Pio Romeno din Roma a avut loc cea de-a treia conferinţă spirituală, din seria intitulată Crucea și Învierea Domnului, susţinută de către Părintele benedictin Jeremy Driscoll, profesor la Ateneul Pontifical Sfântul Anselm din Roma. Conferinţa a debutat ca de obicei cu un moment de rugăciune.

Dacă primele două conferinţe au avut ca punct de pornire Evangheliile şi Faptele Apostolilor, în ultima conferinţă figura apostolului Pavel și scrisorile pauline sunt cele care au avut un loc central. Primul element evocat a fost rolul pe care l-a avut Isus în viaţa lui Pavel, de la acea întâlnire pe drumul spre Damasc şi până în momentul în care va muri pentru Cristos. Crucea şi învierea Domnului reprezintă pentru Pavel centrul istoriei. Isus pe care l-am cunoscut şi despre care ne vorbesc evangheliile este revelat acum prin intermediul vieţii apostolului Pavel. Isus lucrează în inima Apostolului Pavel în chip tainic și scrisorile sale sunt pentru noi lecturi contemplative a tuturor celor patru evangheli luate împreună.

Al doilea punct care a fost scos în evidenţă a fost întâlnirea propriu zisă cu Isus cel înviat care i se revelează viitorului sfânt, sub formă de lumină. Acestă experienţă va fi decisivă pentru Pavel care din persecutor devine mesager al Domnului pentru că își conformează viața după modelul lui Isus mort și înviat. Pavel reprezintă prototipul fiecărui creștin: nici el nu l-a cunoscut pe Isus, nu l-a văzut răstignit, însă aceasta nu l-a împiedicat să ajungă chiar să sufere pentru evanghelie.

Plecând de la modelul sfântului Pavel conferința a ajuns la întrebarea: Care este sensul vieţii mele? Răspunsul vine tot de la sfântul Pavel care spune: „nu mai trăiesc eu ci Cristos trăieşte în mine”. Acesta este spaţiul în care trebuie să crească fiecare om din punct de vedere spiritual. Pavel vorbeşte despre propria lui viaţă pentru a învăţa pe alții calea cea adevărată, pentru a spune cât de minunate sunt lucrurile pe care le-a făcut Domnul în istoria sa personală. El vorbeşte despre sine însuşi, însă nu în mod egoist, ci pentru că doreşte să scoată în evidenţă prin aceasta viaţa lui Cristos cel înviat care trăieşte în el și pe care trebuie să îl anunțe neîncetat.