Antologhion volumul IV Apariție editorială Pio Romeno

Sub egida Colegiului Pontifical „Pio Romeno” și prin efortul Editurii Surorilor Lauretane a apărut volumul IV din „Antologhion”, ultimul volum din cadrul unui proiect mai vechi al acestei Institutii. Volumul nou apărut, acoperă perioada liturgică de la încheierea perioadei Penticostarului până la sfârşitul anului bisericesc, (18 mai-31 august). Este un instrument extrem de util pentru celebrări și pentru rugăciunea individuală în formarea spiritual liturgică a studenților. În acest volum, pe lângă textele liturgice fixe, se regăsesc părțile esențiale din Octoih și Minei. Reamintim că tot sub egida Colegiului Pontifical „Pio Romeno” au apărut deja volumele I, II și III ale Antologhionului, acesta fiind ultimul volum care lipsea din colecţie. Primul volum cuprinde perioada liturgică de la începutul anului bisericesc, 1 septembrie, până la începutul Triodului. Volumul II cuprinde rânduielile liturgice care se întind de-a lungul timpului Triodului, perioadă intensă din punct de vedere spiritual și liturgic în care este inclus timpul minunat al Postului Mare, motiv pentru care, din punct de vedere exterior este cel mai voluminos. În al treilea volum se găsesc rânduielile începând din noaptea Învierii Domnului de-a lungul întregului Penticostar. A fost conceput ca să acopere acest timp în funcție de data Paștelui, în așa fel încât s-a luat în considerare prima dată posibilă a Învierii Domnului și ultima zi posibilă a acestui minunat și luminat Praznic, Sărbătoare a Sărbătorilor. Raimondo-Mario...

Pelerinaj în vicariatul de Amandola

În perioada 28-29 aprilie, un grup de seminariști ai Colegiului PIO Romeno însoțiți de către părintele vice-rector Vasile Man, au dat răspuns invitației părintelui vicar din Amandola (regiunea Marche), Cristian Bulai, aceștia petrecând alături de comunitățile romano-catolice din zonă momente de har. Programul a început sâmbătă cu prânzul în parohia Montegranaro, unde cei trei preoți ai comunității, părintele Paroh Sandro Salvucci, fost Rector al Seminarului din Fermo, alături de părintele vicar Daniel Amihăieșei și de părintele Lambert Ayissi Ongolo, ne-au primit cu brațele deschise. După aceea, comunitatea credincioșilor din Montegranaro, de la ora 17:00, ne-a făcut marea surpriză de a umple efectiv biserica, nu doar fizic cât spiritual. Ne-au întâmpinat cu bucurie și emoție în suflet, în Biserica S. Serafino, unde părintele Man a făcut o scurtă prezentare a Bisericii Greco-Catolice din România și bineînțeles a martirilor ei, mai apoi propunând spre vizionare un scurt film despre modul în care acești martiri au trăit în perioada comunistă din România și cum aceștia au devenit martiri pentru Hristos. La scurt timp după terminarea filmului, a început Sfânta Liturghie în rit latin celebrată de către părintele Daniel, concelebrând alături de el și părintele Man. În cadrul omiliei, părintele vice-rector a continuat tema deja deschisă, legând mesajul evanghelic de istoria și martiriul Bisericii în general, iar în special de cel al Bisericii Greco-Catolice Române. După Sfânta Liturghie ne-am deplasat la Amandola unde am luat cina și ne-am adăpostit peste noapte. Ziua de Duminică a început cu Sfânta Liturghie celebrată în Rit Bizantin în Biserica S. Antonio, unde alături de părintele Man, a concelebrat și părintele Cristian Bulai. Ca și în ziua precedentă,...

Luarea deciziilor – întâlnire formativă

Motivația – fundamentul comportamentului, s-a intitulat întâlnirea formativă de sâmbătă 5 mai cu sora Benedicta. Felul în care se iau deciziile este deosebit de important pentru că acestea alimentează comportamentul omului. S-a discutat despre sistemul valorilor şi vocație în contextul alegerilor ce se fac, a motivelor şi a orizontului în care se fac. Ele comportă riscuri pentru că viitorul nu se poate controla; de aceea lumina credinței joacă un rol important în asumarea lor pentru că un seminarist conştientizeazã faptul că nu tot depinde de noi pe acest pământ şi totodată că nu suntem singuri. S-a abordat felul în care se pot lua decizii mature bazate pe valori chiar dacă este inclusă o parte de suferință, depăşind pornirile imediate afective pentru a le echilibra cu analiză şi asumare personală. O discuție despre fixarea obiectivelor şi etapizarea realizării lor precum şi întrebările studenților au încheiat această...

Le citazioni del Padre Spirituale – 14 aprile 2018

La Resurrezione, di Alessandro Manzoni Autore: Peraboni, sr. Maristella Curatore: Riva, Sr. Maria Gloria Fonte: CulturaCattolica.it © È risorto: or come a morte la sua preda fu ritolta? come ha vinte l’atre porte, come è salvo un’altra volta quei che giacque in forza altrui?             5 Io lo giuro per Colui che da’ morti il suscitò. È risorto: il capo santo più non posa nel sudario: è risorto: dall’un canto                           10 dell’avello solitario sta il coperchio rovesciato: come un forte inebbrïato il Signor si risvegliò. Come a mezzo del cammino,                  15 riposato alla foresta, si risente il pellegrino, e si scote dalla testa una foglia inaridita, che dal ramo dipartita,                           20  lenta lenta vi ristè: tale il marmo inoperoso, che premea l’arca scavata, gittò via quel Vigoroso, quando l’anima tornata                          25 dalla squallida vallèa, al Divino che tacea: Sorgi, disse, io son con Te. Che parola si diffuse tra i sopiti d’Israele!                              30 II Signor le porte ha schiuse! il Signor, l’Emmanuele! O sopiti in aspettando, è finito il vostro bando: Egli è desso, il Redentor                        35 Pria di Lui nel regno eterno che mortal sarebbe asceso? A rapirvi al muto inferno, vecchi padri, Egli è disceso: il sospir del tempo antico,                      40 il terror dell’inimico, il promesso Vincitor. Ai mirabili Veggenti, che narrarono il futuro, come il padre ai figli intenti                  45 narra i casi che già furo, si mostrò quel sommo Sole che, parlando in lor parole, alla terra Iddio giurò; quando Aggeo, quando Isaia                   50 mallevaro al mondo intero che il Bramato un dì verrìa; quando, assorto in suo pensiero, lesse i giorni numerati, e degli anni ancor non nati,                       55 Danïel si ricordò. Era l’alba: e molli il viso, Maddalena...